Mecanismele de inactivare a microorganismelor si consecintele lor tehnologice

Dupa cum am vazut, principalele alternative de sterilizare la nivel industrial in acest moment sunt sterilizarea termica, de obicei prin autoclavare, sterilizarea cu oxid de etilena (EtO) si sterilizarea cu radiatii.
La sterilizarea termica, efectul biocid asupra microorganismelor este dat de coagularea proteinelor din celula vie.
EtO denatureaza materia vie prin interactie chimica: etoxilare.

Radiatiile ionizante produc in substanta iradiata specii chimic active - radicali liberi. Efectul de inactivare microbiana se datoreaza actiunii distructive a acestora asupra moleculelor proteice. Apar rupturi ale legaturilor de hidrogen si formarea unor punti disulfurice. Cele mai afectate sunt bazele acizilor nucleici. Aceste modificari duc la alterarea dublei spirale a ADN-ului.

Mecanismele intrinseci de inactivare au consecinte tehnologice.
Sterilizarea termica ºi cea prin EtO trebuie facute intr-o singura etapa. Nu se obtine sterilizarea dorita daca se incalzeste produsul la 70 °C, se intrerupe procesul si se incalzeste ulterior la aceeasi temperatura. Nu se obtine sterilitatea nici daca se prelungeste incalzirea la 70 °C. Pentru sterilizare este obligatorie mentinerea un timp definit la o temperatura ce depaseste o anumitã granita, de exemplu 121 °C. In cazul EtO, atat concentratia gazului toxic cat si alti parametri au de asemenea valori de prag.

Sterilizarea cu radiatii ionizante nu impune asemenea restrictii. Importanta este doar atingerea dozei absorbite totale si aceasta se poate obtine prin adaosuri incrementale.
Printre metodele de sterilizare industriala, cea prin iradiere/ionizare este cea mai bine inteleasa din punct de vedere stiintific. Acest fapt a indus o metodologie clara, precisa si nuantata, cu baze teoretice solide, transpusa in norme ISO, EN sau ASTM.